Aplicatiile "teoriei jocului" in economie au fost rasplatite de Fundatia Nobel cu un milion de dolari
Premiul Nobel pentru Economie a fost castigat anul acesta de americanul Thomas Schelling si israeliano-americanul Robert Aumann, a anuntat Academia Regala de Stiinte a Suediei. Cei doi au primit prestigiosul premiu, insotit de un cec de 1,1 milioane de dolari, dupa ce au reusit sa enunte un sistem care ajuta la "explicarea conflictelor economice, ca de exemplu razboiul preturilor sau razboaiele comerciale". Lucrarile celor doi au ajutat la definirea posibilelor efecte ale cooperarii si conflictului. Ei si-au bazat cercetarile pe "teoria jocului", al carei autor, John Nash, a luat Premiul Nobel pentru Economie in 1994. La randul sau, Nash si-a bazat teoria pe cercetarile matematicianului John Von Neumann si ale economistului Oskar Morgenstern, din perioada anilor Դ0. Insa o mare parte din concepte ii apartin filosofului chinez antic Sun Tzu, autorul "Artei Razboiului"
Teoria are aplicatii in sport, relatii interumane, politica, dar si in domeniul economic. Singura conditie este ca fiecare participant intr-un sistem sa poata avea ceva de castigat in detrimentul celorlalti. In teoria jocului, fiecare participant depinde de decizia pe care o iau toti ceilalti jucatori. Astfel, trebuie sa se anticipeze si sa se tina cont de posibilele decizii ale celorlalti.
Razboiul preturilor
Un exemplu in care teoria poate fi aplicata cu succes este concurenta pe o piata. Daca un concurent scade preturile, el poate obtine un profit mai mare pentru ca-si mareste cota de piata. Insa atunci cand celalalt concurent raspunde cu aceeasi moneda, cotele de piata raman neschimbate, singurul efect fiind ca ambii competitori pierd bani.
Pentru orice competitie in care se aplica "teoria jocului" exista o strategie de "supravietuire" care se poate dovedi mai buna decat oricare alta. Cei care au dezvoltat "teoria jocului" au ajuns sa identifice trei principii de baza: sa nu ataci primul, sa raspunzi la prima provocare si sa o ierti pe-a doua. Algoritmul este testat si imbunatatit pe computer, iar universitatile se intrec in formule in cadrul unui concurs anual in care intra in competitie cateva zeci de programe software. Practica de pana acum dovedeste ca fiecare algoritm poate fi dezvoltat la infinit.
Strategii de joc
Teoria jocului se bazeaza pe echilibrul valabil in orice sistem economic. Anume, ca suma tuturor pierderilor este egala cu suma tuturor castigurilor. Exista cel putin doi jucatori, castiguri si pierderi precum si reguli ale jocului. Regulile sunt, de fapt, variabile pe care jucatorii le pot controla, de exemplu, posibilitati de alegere de informare si de comunicare intre jucatori. Jocul se bazeaza pe strategia fiecarui jucator si debuteaza prin alegerea pe care o face fiecare jucator. Aceasta prima alegere da nastere unei anumite situatii care va determina alegerea urmatoare. Fiecare jucator anticipeaza si ia in calcul miscarile celorlalti care, de asemenea, incearca sa anticipeze la randul lor. Se nasc, astfel, o multitudine de posibilitati care duc la "dileme" si "paradoxuri". Alegerile facute de un jucator pot sau nu sa fie cunoscute de ceilalti jucatori. Situatia finala a jocului determina pierderile si beneficiile pe care le are fiecare participant.
Pe de alta parte, dezavantajul strategiilor care se bazeaza pe teoria jocului este ca acestea pot esua daca oricare dintre ceilalti jucatori fie greseste, fie este dispus sa piarda. Astfel, daca dintre mai multi competitori doi lucreaza in echipa, sacrificiul unuia poate asigura victoria celuilalt.
John Aumann
Este membru al Academiei Nationale de Stiinte a Statelor Unite. Actualmente lucreaza pentru Centrul pentru Studiul Rationalitatii al Universitatii din Ierusalim. A mai castigat premiile Harvey Award, Emet si Premiul statului Israel pentru economie.
Thomas Schelling
Este profesor la Universitatea din Maryland. De asemenea, a fost profesor de economie la Universitatile Harvard si Yale.
A publicat numeroase carti, dintre care cea mai cunoscuta, "The Strategy of Conflict", este considerata a fi una dintre cartile care au influentat in mod hotarator politica geostrategica a tarilor din Vest.
Dilema prizonierilor
John Nash (care a ajuns subiect in filmul "A Beautiful Mind", al regizorului Ron Howard, premiat cu patru Oscaruri) a introdus in teoria jocului conceptul de echilibru, precum si dilema prizonierilor. Echilibrul lui Nash distinge toate combinatiile de strategie benefice pe care un jucator le poate face. In oricare dintre cazuri, suma tuturor castigurilor este nula. Cat despre dilema prizonierilor, aceasta priveste doi arestati aflati in celule separate, care nu pot comunica. Daca unul dintre cei doi va marturisi crima pe care au comis-o impreuna, instanta il va elibera si se va folosi de marturie pentru a-i da pedeapsa maxima, de peste 10 ani, complicelui sau. Daca ambii complici pastreaza tacerea, ei vor scapa cu o pedeapsa de cateva luni, pentru o infractiune minora. In schimb, daca se tradeaza reciproc, vor fi condamnati la cativa ani de inchisoare fiecare. Practic, cea mai buna optiune pentru cei doi este colaborarea. Insa fiecare ar prefera sa tradeze si sa ramana liber, chiar sacrificandu-si complicele. Dilema apare in momentul in care fiecare isi da seama ca si celalalt ar putea trada. Atat fidelitatea, cat si tradarea se pot dovedi optiuni riscante.
Riscul in afaceri poate fi transferat: Specialisti romani in joaca de-a hazardul
?
Expertii in managementul riscului, principalii beneficiari ai teoriei jocului in economie, au dezbatut ieri modul in care pot fi anticipate problemele in afaceri si cum pot fi evitate sau diminuate pierderile financiare.
De exemplu, diferentele nefavorabile de curs valutar, modificarea ratei dobanzii, cresterea pretului materiilor prime sunt riscuri ce pot fi transferate unei entitati economice prin intermediul instrumentelor financiare derivate. Managerul de risc poate diminua semnificativ pierderile unei companii, prin identificarea si gestionarea riscurilor. "Acolo unde veniturile si cheltuielile depind de un pret, avem risc de piata, si orice decizie economica presupune expunerea la risc. Riscul nu se acopera, dar se poate transfera", a declarat ieri directorul Departamentului Compensatie din cadrul Bursei Romane de Marfuri, Iulian Lupu, in cadrul seminarului "Risk Management Forum". Traderii de la bursa, societatile de investitii financiare cu apetit mare la risc fac bani din administrarea acestor riscuri. "Bancile comerciale nu pun la dispozitia clientilor suficiente instrumente financiare derivate si nu acorda consultanta necesara privind transferul riscului. Dupa 2007 vor veni societati straine specializate in gestionarea riscurilor, care vor face bani seriosi din aceasta afacere", a mai declarat Lupu.
Cum isi pot diminua exportatorii pierderile generate de diferentele nefavorabile de curs valutar? Exporturile in euro, o moneda care s-a depreciat semnificativ in 2005 in raport cu leul, au adus pierderi semnificative exportatorilor romani, unii fiind nevoiti sa renunte la afacerile respective. Consultantii financiari, traderii, bancherii sunt specialistii care-i pot ajuta sa identifice din timp problemele cu care se pot confrunta si solutiile existente. De exemplu, daca un exportator roman livreaza mobila in Ungaria in euro, se expune riscului cursului de schimb. El poate opta sa exporte in forinti (o moneda care are o tendinta de apreciere in raport cu euro) sau sa incheie un contract futures prin care suma incasata sa nu fie diminuata de fluctuatiile cursului de schimb valutar.( Alina Cozma)
Sursa: Evenimentul Zilei